Istoric Aikido

Din varietatea artelor martiale japoneze traditionale cuprinse in termenul Budo, continentul european nu a cunoscut mai indeaproape decat: Ju-Jitsu, Judo, Karate, Kendo si Aikido. Aceasta arta martiala nipona este legata de numele lui Morihei Ueshiba.

Nascut in orasul Tanabe, in anul 1883, Morihei Ueshiba era un om mic de statura, firav, in contrast cu tatal sau, Yoroku Ueshiba, care era un barbat inalt, vestit pentru forta sa fizica.

Poate si ca o dorinta nemarturisita de a deveni asemenea tatului sau, inca din copilarie, cu o vointa de fier, Morihei Ueshiba s-a hotarat sa-si cladeasca un corp rezistent. Pentru aceasta a inceput sa se supuna la o serie de exercitii fizice care, abordate progresiv ca intensitate si durata, au facut ca la varsta de 20 de ani, in ciuda staturii sale mici, tanarul Morihei sa devina cu mult mai puternic decat un om obisnuit.

Tanarul Morihei Ueshiba nu a fost multumit de a deveni puternic numai din punct de vedere fizic si, ajutat de aceeasi tenacitate si vointa de fier a inceput sa se dedice studiului artelor martiale traditionale, vrand sa afle totul despre acestea. Si pentru atingerea acestui scop nu a cunoscut nici o clipa de odihna si liniste: la varsta de 18 ani lucra intr-un magazin din Tokyo, iar noaptea studia tehnicile de ju-jitsu ale scolii Hito-Ryu.

Primul sau profesor a fost Takusaburo Iozawa de la Kito-Jujitsu Ryu. Apoi studiaza, sub indrumarea lui Masakatsu Makai, tehnicile de sabie ale scolii Yagyu-Ryu, dobandind certificatul de maiestrie in anul 1908. Participa ca simplu soldat in razboiul ruso-japonez, unde se distinge prin rezistenta fizica deosebita, prin maiestrie in lupta, prin curaj si devotament fata de camarazii sai. Reintors in Japonia, studiaza sub indrumarea lui Sokaku Takeda tehnicile scolii Daito Jujitsu Ryu obtinand certificatul de maiestrie in anul 1910. De remarcat ca aceasta etapa in care Morihei Ueshiba l-a cunoscut si a studiat sub indrumarea lui Sokaku Takeda va fi unul dintre cele mai importante in elaborarea Aikido-ului. In Septembrie 1922 obtine de asemenea certificatul de maiestrie al scolii Sinkage Jujitsu Ryu, iar anii 1924-1925 sint anii in care Morihei Ueshiba se dedica studiului tehnicilor de lance. El a aprofundat un numar foarte mare de tehici de lupta, de deplasari, de schimbari si miscari ale corpului, precum si numeroase strategii de lupta.

In acelasi timp cu studiul vechilor tehnici ale scolilor de arte martiale, Morihei Ueshiba a cautat sa aprofundeze valorile culturale ale civilizatiei nipone, adancindu-se in studiul sistemelor de filozofie traditionale.


Ceea ce cauta el insa era mai mult decat o foarte buna deprindere de lupta.

„M-am consacrat studiului Budo – spune Morihei Ueshiba – de la varsta de 15 ani. I-am vizitat pe profesorii de scrima si de Ju-jutsu din diferite provincii. Am deprins repede secretele celor mai vechi scoli, dar nu am intalnit pe nimeni care sa ma invete esenta Budo-ului, care constituia scopul cautarilor mele spirituale”. Morihei Ueshiba avea sa descopere singur lucrul cautat cu atata ardoare. A fost un moment in care, asa cum povesteste el, a inteles ca: „Budo nu consta in a arunca cu putere adversarul la sol, ca el nu este un instrument pentru a conduce lumea la distrugeri prin arme. Adevaratul Budo este de a accepta spiritul Universului, de a mentine pacea in lume, de a proteja si de a pune in valoare tot ceea ce fiinteaza in natura, si in conformitate cu legile acesteia”.

In momentul in care aceasta intelegere a esentei Budo-ului a inceput sa se cristalizeze, ca un rezultat obiectiv al unei vaste experiente practice si teoretice, s-a nascut minunata arta martiala cunoscuta sub numele de Aikido.

O traducere literara a cuvantului AIKIDO ne releva urmatoarea definitie: Aikido este calea sau metoda (Do do) pentru coordonarea sau armonizarea (Ai ai) capacitatilor umane fizice si psihice (Ki ki).

Aceasta arta martiala – Aikido – este un adevarat complex care integreaza traditia tehnicilor de auto-aparare izvorate din arta scrimei japoneze, a lancei, din Ju-jutsu, Aiki-jutsu, precum si a altor forme traditionale.

Arta martiala cunoscuta astazi sub numele de Aikido, de fapt, apare la prima vedere ca o metoda foarte dinamica si bogata in posibilitati strategice pentru o aparare eficace impotriva a numeroase atacuri violente. . Daca respira bine, daca atitudinile lui sunt naturale, fara nici o crispare, corpul sau va fi mai bine irigat de fluxul sanguin, iar el va dobandi un echilibru fizic perfect. El va putea atunci, fara sa foloseasca propria-i forta sa anticipeze miscarile de atac ale adversarului, sa le blocheze ori sa le pareze si sa-l proiecteze pe acesta, cu o mare rapiditate, dincolo de linia unui cerc al carui centru este propriul sau Hara. Contra unui branci dat de adversar, apararea va consta deci intr-o miscare de rotire, iar impotriva unei smucirii inainte o “intrare“ in contraatac. De asemenea, in procedeele tehnice ale artei Aikido se face apel, indeosebi, la doua categorii de miscari, cele propui-zise “de control“ (katame-waza) si cele propiu-zise de proiectare a adversarului (nage-waza sau nage-no-kata). Este o metoda unica pentru o aparare eficienta impotriva oricarei forme sau tip de atac, adaptabila de asemenea impotriva unui singur agresor sau a mai multora. Este o disciplina a coordonarii, o forma de dezvoltare a fiintei umane avand, deci, o importanta functie educativa.


Aikido in Romania

Aikido-ul a fost practicat pentru prima oară în România în anul 1978 de către un grup condus de inginerul Nicolae Bialokur. Prima apariţie publică, oarecum oficială, a Aikido-ului în România a fost Stagiul condus de Maestrul Rolf Brand din Germania (preşedintele Uniunii Germane de Aikido) din noiembrie 1978. Acest stagiu a avut loc la Bucureşti, în sala de Judo a IEFS (ANEFS).

IEFS-ul a fost dărâmat pentru a se înălţa Casa Poporului, iar grupul ce se antrena la IEFS a fost obligat să se mute în sala de lupte a Complexului Sportiv Progresul (astăzi Naţional), dar curând a fost expulzat şi de acolo, fiind obligat să se desfiinţeze.

Din 1981 şi până în 1989, Aikido-ul a continuat să fie practicat de către Dan Corneliu Ionescu şi Şerban Derlogea, în mod ilegal în diferite săli.
În 1990, după revoluţie s-a înfiinţat primul club de Aikido – AIKIROM. Mai târziu, în acelaşi an, se înfiinţează alte 3 cluburi de Aikido, care împreună cu AIKIROM hotărăsc înfiinţarea Uniunii Române de Aikido (URA), iar Dan Corneliu Ionescu a fost ales preşedintele Uniunii.

URA, care în 1998 şi-a schimbat numele în Federaţia Română de Aikido (FRA), a avut o dezvoltare constantă, ajungând în prezent la aproximativ 4.300 de membrii şi 170 de centuri negre în 22 de cluburi răspândite în toată ţara.

Prima legatură internaţională oficială a URA cu organizaţiile străine de Aikido a fost cu DAB (Uniunea Germană de Aikido), condusă de Rolf Brand – 7 Dan Aikido.